La  ceas  aniversar

 

O sută şaizeşicinci de ani eminescieni trecură

De când cu strălucire ca de astru

Ne-ai poposit în suflet şi în bătătură

Uimindu-ne cu geniul şi cu zborul tău măiastru !

 

Dar mai erau şi neuimiţi, ciufuţi, boieri cu dare şi cu fală

Uneltitori pizmaşi, ce-şi alungaseră şi domnitorul,

Ce repede-au înţeles că tu, cu o Tribună de ziar şi cu cerneală

Poţi devoala în scris trădarea, vipera şi trădătorul !

 

Şi uite-aşa în timp ce tu şi îngerii trimişi de Cel de sus,

Doreai  ca fraţii din Ardeal şi din ţinut străbun

Să fie-o ţara ce sa-adune întrânsa poporul său supus,

Cu sârg, ei unelteau să pari a fi un biet poet nebun !

 

Drept  pentru care iude de la noi, şi regi, şi duşmani din-afară

Spitalizându-te, pe Plantelor, au reuşit în mişelescul lor complot,

Apoi cu tratamente (cu mercur) de dimineaţa până seara,

Te-au omorât senini, şi-apoi cu toţii s-au pupat în bot !

 

Iar noi, românii din întreaga ţara, cu ochi-n lacrimi umeziţi

Ȋnfrânţi, de cei misei, pentru a nu ştiu câta oară,

Sperând că ei în iadul veşnic, cu braţele deschise au fost primiţi,

Visăm la orizonturi ce-ai deschis, cu dragoste de limbă şi de ţară !

 

Şi-ţi mulţumim, mereu smeriţi, dar şi la fiecare aniversare,

Rugându-te ca tu de-acolo de unde eşti şi priveghezi,

Să nu te superi ori înegurezi şi să mai ai puţin răbdare,

Jurându-ţi că vom fi din nou ce-am fost în astă ţara, şi repede aceasta o s-o vezi !

 

S.G.

15 ianuarie 2015

Ora 3.00

BUCUREŞTI

Anunțuri