MOLIODAVO – cunoscut astazi sub numele de Sarmizegetusa Regia, locuinta sau locul de odihna al lui Arhipreotului Zamolxis (ascunzatoarea lui MOLOH – APOLLO din Muntii Carpati)   in care se afla „Palatul celor 3000 de preoti” (HYPERBOREII si ZAMOLXISMUL  de Branislav Stefanoski – Al Dabija – Editura URANUS – 2013), situat pe 7 terase artificiale, intre alte 27 de terase artificiale, la poalele Muncelului in vecinatatea Varfului Godeanu din Muntii Surianu langa Fetele Albe (Palatul Marii Preotese), unul dintre cele mai importante centre ale spiritualitatii geto-dacilor, din Muntii Orastiei, ansamblu cu vechime de mii de ani, cuprins  intr-un areal de 70 km x 70 km intre Valea Muresului, Valea Streiului, Carpatii Meridionali si Valea Sebesului – este de fapt cel mai vast sistem european, preistoric, de cetati si monumente paleo-astronomice din piatra, cuprinzand  cel putin 25 de cetati.

       Acum, cand inca se mai poate vizita incinta sanctuarelor de la „Sarmizegetusa Regia”, va facem cunoscute cateva elemente asupra carora (poate) ar trebui sa va concentrati atentia cand popositi in acele locuri.

1.   Coloanele din andezit, ale caror ramasite se mai afla in arealul sanctuarelor sau inglobate in zidul de langa poarta de vest, sau cine stie cate si pe unde mai sunt imprastiate si ingropate, noi fiind convinsi ca multe elemente alcatuiau candva structuri de rezistenta ale unor temple impresionante, cu proportii remarcabile, descrise de unii istorici, arheologi, etc. fara pic de imaginatie si profesionalism.  Tronsoane de coloane cu diametre variabile incepand de la   o, 90 m, sau altele perfect cilindrice, ne obliga, pe buna dreptate, sa ne intrebam cu ce mijloace tehnice au fost realizate (perfect) in urma cu 2000 de ani ? Acum, cu mijloace moderne, este greu de obtinut o asemenea performanta! Aceleasi consideratii le facem si cu privire la modul in care au fost realizate si alte obiecte ce alcatuiesc ansamblul din piatra fasonata de la Moliodavo:  discurile (bazele) de andezit, de pe terasa X-a, cu diametre de 2,25 m si cu inaltimi de la 0,35-0,45 m la 1 m si de 4 tone greutate, in care erau incastrate coloanele,  discurile de calcar de pe terasa XI-a, cu diametre de 1,10-1,50 m si 0,25 m inaltime si in jur de o tona greutate, pavajul si treptele drumului sacru (drum odinioara acoperit), exceptionalele elementele trapezoidale (0,45 m x 0,45 m x 1,2 m),  de andezit, ale arcului de poarta cu deschidere de aproximativ 2 m,  de la poarta de vest (deasemenea, elementele se regasesc pe una din Placile de la Sinaia), elementele de andezit si marmura ale Discului Cadranului Solar, ale Marelui Sanctuar Circular, ale celorlalte sanctuare si nu in ultimul rand remarcabila canalizare  a apelor pluviale, de andezit !  Cum au fost insa extrase din cariere blocuri atat de mari de andezit ? Cum au fost transportate de la 70 km la altitudinea de 1000 m ? Cu ce mijloace tehnice ? Primitive ?

2.  Vasul de andezit, de mare rafinament, ( care se pare ca este reprezentat pe Placa 42 – Initierea Botezului Nemuririi, ce face parte din ansamblul de Placi de la Sinaia ), din care nu a mai ramas decat partea inferioara, celelalte elemente (sparturi) disparand in timp, nu numai ca este realizat cu mare acuratete a dimensiunilor, dar isi mai pastreaza si astazi gradul ridicat al finisarii si slefuirii. In afara acestor elemente va rugam sa mai observati si faptul ca, forma sa, face trimitere la ou.

3.  Cele de mai sus ne duc cu gandul la ” Numeroasele turnuri, candva cu etaj atasate zidurilor de tip murus dacicus de pana la 4 m grosime cu inaltimi de peste 5 m, turnuri de aparare sau turnurile locuinta, turnuri palate-izolate, turnuri etajate cu scari monumentale, adevarate sali precum cele de pe acropola cetatii de la Costesti  pe valea Gradistei. Arhitectul C. Cerchez analizand cronologic prezenta unor astfel de turnuri constata ca in arhitectura mesopotamiana-sumeriana nu apar decat in desene si relicve, iar arhitectura greaca si romana clasica nu le-a cunoscut. Abia in secolul al VI-lea apar turnuri izolate cu etajari succesive si in lumea latina, italica in arhitectura neobizantina ravenata. Arhitectul identifica hula – casa „leagan”, matrice a Daciei – si in alte tari din Europa, de substrat protolatin, precum Macedonia, Italia, Franta si mai ales Spania „.  ( Din lucrarea ROMANIA – VALOAREA ARHITECTURII AUTOHTONE de Arhitecta SILVIA PAUN, studii efectuate  impreuna cu Generalul Inginer Geolog si Astronom VASILE DRAGOMIR ).

4.    Este de necontestat faptul ca, pe Columna lui Traian, atat cladirile cat si zidurile de incinta demonstreaza ca dacii stapaneau arta realizarii constructiilor, in acest context trebuie tinut cont si de faptul ca realizatorii columnei nu doreau in ai prezenta pe daci ca buni cunoscatori ai acestor arte si nu au prezentat (cu certitudine) tinuta maiestoasa si rafinata a constructiilor, dar nici nu au putut sa eludeze realitatea. Ca atare credem ca prin modul in care se prezinta, pe columna, aspectele ce tin de zona construita, se demoleaza teoria prin care se prezinta faptul ca dacii nu puteau construi decat la nivel de coliba !

5.   In acest context ar mai fi de relevat si faptul ca  preotii, nobilii si soldatii ce deserveau ansamblul de la Moliodavo (dar si toti cei de pe cuprinsul Sarmizegetusei Regia) ne sunt prezentati, chiar si in actuala lume a marilor muzee, ca beneficiind de tinute (imbracaminte, incaltaminte, caciuli)  realizate de creatori specializati, iar echipamentele soldatilor (armuri, arme, scuturi) erau mult superioare celor din epoca detinute de altii (a se vedea macar ” Calaretul dac in armura” ce se afla in prezent depozitat – Oare de ce nu este prezentat marelui public ? – in Muzeul de la Alba Iulia si soclul Columnei lui Traian unde sunt reprezentate, ca prada de razboi,  armele, armurile, coifurile, scuturile, steagurile de lupta ale dacilor…).

Anunțuri