Ca urmare a unei solicitari facute de reprezentanti autorizati, in legatura cu problematica protejarii patrimoniului national, am prezentat acestora cateva consideratii, precizari si propuneri referitoare la tema. Acestea au urmatorul continut, pe care l-am amendat in consecinta, pentru a-l prezenta pe blogul nostru:
   Tema protejarii artefactelor descoperite, si nu numai a acestora, in siturile arheologice in care se fac sapaturi, de catre arheologi romani sau straini, ori persoane private, constituie o problematica prioritara in acest moment in Romania. Incepem prin a preciza faptul ca multe marturii esentiale despre istoria veche a poporului nostru se regasesc in mari muzee ale lumii, cum ar fi cele din Austria, Ungaria, Rusia, Marea Britanie, Italia, Franta, si altele. Dovada sunt cataloagele unor astfel de muzee precum si cartile, tratatele, dictionarele si enciclopediile editate in intrega lume.
   In acest context consideram mai mult decat de luat in seama faptul ca recentele descoperiri ale sapaturilor efectuate in zonele aferente autostrazii: Turdas – Orastie, Romos – Halta Gelmar – Orastie, Sibot – Cugir, Tartaria – Sebes Alba, nu sunt facute cunoscute marelui public si nu se actioneaza in consecinta pentru protejarea artefactelor si adevaratelor comori din acele situri. De altfel cam in acelasi mod s-a procedat si in legatura cu obiectele descoperite cu prilejul sapaturilor efectuate in multiplele zone tumulare cum ar fi Castau – Beriu – Orastie si piramidele de la Sona – Fagaras sau in tumulii din Targul Lapus – Salaj. Ca atare, se pare ca ocultarea unor descoperiri de maxima importanta pentru istoria milenara a poporului nostru a devenit o practica, nu numai in zonele cunoscute a se efectua sapaturi arheologice, dar si in legatura cu alte pretioase marturii, cum ar fi de exemplu cele ce sunt legate de Placile de la Sinaia.
   De altfel se constata ca uneori istoria nu este numai ocultata, ci chiar eludata, un exemplu elocvent constituindu-l faptul ca se face cunoscut marelui public, intr-un Atlas RAO, ca pe teritoriul tarii noastre nu au existat Culturile Cucuteni si Gumelnita, ele fiind apartinatoare (conform autorilor si editurii) Ucrainei si Bulgariei.
   Fata de cele mai sus prezentate, ne permitem ca in anexa  sa facem cateva propuneri ce probabil vor rezona si cu altele in aria de preocupare.
                                                     ANEXA
     PROPUNERE DE MASURI PENTRU VALORIFICAREA PATRIMONIULUI
            DESCOPERIT CU PRILEJUL EFECTUARII DE SAPATURI
1. Obiectele, artefactele, comorile, etc. descoperite cu prilejul sapaturilor efectuate planificat sau ad-hoc, sa fie consemnate  zilnic in procese verbale (fise, fotografii, etc.), ce sa fie predate autoritatilor in termen de trei zile.
    Ca atare sapaturile autorizate vor incepe si se vor efectua doar in prezenta unei comisii formate din reprezentanti ai institutiilor statului ( Ministerul Culturii, Ministerul de Finante, Ministerul Administratiei si Internelor si altii dupa caz ).
    Descoperitorii de artefacte, comori, obiecte vechi, etc. gasite accidental in sapaturi efectuate ad-hoc sau pentru diverse necesitati, vor beneficia in termen de maxim 90 zile, de contravaloarea a 3/4 din valoarea de piata a descoperirii.  Primirile si expertizele pentru astfel de situatii sa fie efectuate in centre teritoriale ce sa fie infiintate imediat.
2. Predarea – primirea proceselor verbale la autoritatile ce vor fi stabilite, incumba obligatia primitorului de a inscrie imediat, in registre special destinate, ce s-a primit, si sa puna imediat in siguranta descoperirile, pentru a nu mai putea sa fie instrainate.
    Politia Patrimoniului va face verificari anuale cel putin de doua ori, la autoritatile stabilite a primi descoperirile, din care cel putin o verificare va fi facuta fara anuntare prealabila.
3. Artefactele descoperite pe teritoriul actual al Romaniei, care pe diferite cai au intrat in posesia muzeelor din alte state, sau in colectii particulare, trebuiesc identificate si facute cereri insistente ( si repetate daca este cazul ) de retrocedare.
    Actiunea trebuie conjugata si cu demersurile facute de tarile ce au fost deposedate de artefacte, Egiptul si inca 12 tari, in vederea reintrarii obiectelor ( descoperite pe teritoriul tarii si aflate in stainatate ) in patrimoniul tarii respective.
4. Marile descoperiri in domeniul istoric si lingvistic sa fie aduse imediat la cunostinta specialistilor si publicului larg, din tara si din strainatate, pe toate canalele ( mass media, ambasade, centre culturale, schimburi culturale si de informatii, etc.) si anual manualele de istorie din scoli, facultati si institute de studii si educatie, sa fie completate cu informatiile cu privire la recentele mari descoperiri apartinatoare spatiului in care poporul roman se manifesta milenar.