1. Oare de ce uneori, in cercuri avizate chiar, din Italia, se regaseste tendinta de a fi ocultata istoria dacilor dupa anul 106 e.n. ? In acest sens oferim si exemple daca se doreste!
  2. De ce oare, cateodata, traitorii din tarile europene (in special) incearca – probabil cu buna stiinta uneori – sa acrediteze ideea ca pe teritoriul vechii Dacii s-au perindat neamuri nenumarate, GOTI, VIZIGOTI, OSTROGOTI, GETI, DACI, creind astfel deliberat o mare confuzie, cand de fapt toti acestia sunt un neam, din care ne tragem, neam caruia i se oculteaza astfel cultura, iar noua – urmasii – acestora, istoria si milenara civilizatie?!
  3. Impotriva unor tendinte ca si cele de mai sus, multi patrioti si carturari exemplari (vezi: Densusianu, Eminescu si altii) si-au dedicat opera si si-au sacrificat viata. Oare de ce acestia au fost marginalizati si opera ocultata, fapt ce se perpetueaza?!
    In acest context nu ar fi bine ca macar informatii de genul celor ce se regasesc in “Dacia” lui Vasile Parvan la “Planse”, ce ofera exceptionale dovezi si creaza vizual un impact de lunga durata, sa fie repuse in circulatie pentru marele public? Daca se doreste, promitem a le scana si transpunem pe blogul nostru, pentru a putea sa fie vizualizate de cat mai multa lume!
  4. Deoarece din atentia marelui public au inceput sa lipseasca si alte consistente marturii ale indelungatei istorii a poporului nostru si milenarei noastre civilizatii, ne intrebam, de exemplu, unde se mai afla “Cavalerul Trac” (Constanta) si “Cavalerul Dac in armura” (Cugir)?
  5. Oare de ce trebuie sa aflam din presa internationala despre faptul ca , in legatura cu istoria lumii apar noi marturii, ce sunt prezentate ca purtatoare de valoroase informatii, cum ar fi  de exemplu, descoperirea in Peru a ramasitelor unui nobil luptator, ingropat infasurat in panza acum aproape 2000 de ani, sau precum ca Egiptul va primi, din partea unui cercetator elvetian, un deget al lui Akenaton. Sunt aceste informatii mai valoroase decat cele despre „cavalerul trac”, sau despre „cavalerul dac in armura”?

    Nu carecumva se considera (de catre unii) ca istoria noastra trebuie sa zaca in depozite si sa fie expuse artefactele perioadei romane? Mai avem  nostalgie in legatura cu obarsia noastra latina, fiindu-ne rusine de un trecut mai mult decat glorios?! Sau pentru ca istoria noastra este insusita, fara jena, de catre altii, in muzeele carora se regasesc marturiile ce nu se mai afla la noi si totusi se gasesc „oameni de bine” care mai instraineaza si ce a mai ramas in tara, incercam sa conservam aceste marturii? Am dori si niste reactii oficiale pe aceasta tema, de la Academia Romana, Ministerul Culturii si Patrimoniului si alte institutii abilitate!

Anunțuri